„Bunătatea Ta este înaintea ochilor mei și umblu în adevărul Tău!” (Psalmii 26:3)

Am ajuns și la acest sfârșit de an! Fie că vrem sau nu, ne uităm în urmă și facem o retrospectivă a activităților, a evenimentelor care s-au întâmplat în viața noastră. Privind în urmă și analizând, vedem ce rămâne!

Ralph Waldo Emerson, poet și eseist american, spunea: „Fii bun, căci doar asta îți rămâne.” Oamenii poate își vor mai aduce aminte de talentul tău oratoric, poate își vor aminti de aptitudinile tale de scriitor, dar sigur nu vor uita niciodată de bunătatea pe care ai manifestat-o față de ei. Se spune deseori după ce moare cineva: „A fost un om bun.”

Bunătatea este iubirea pusă în practică! Am fost creați pentru bunătate! Originea ei este una divină! Domnul Isus spune că numai Unul Singur, Dumnezeu, este bun, iar atunci când manifești compasiune, bunăvoință, blândețe, altruism, răbdare față de semenul tău, arăți că ești din Dumnezeu.

De curând am văzut un documentar în care erau descrise efectele negative pe care le experimentau cei care erau puși să ucidă evrei. Impactul psihologic al violenței acțiunilor era o problemă fundamentală. Într-un raport din 1941, un ofițer german descria o adevărată epidemie de căderi nervoase, depresii, sinucideri, tensiuni psihice, dependență de alcool, precum și strategii de evitare a violenței prin luarea de concedii medicale. Oamenii cădeau pradă sadismului, nebuniei sau depresiei, pentru că nu mai suportau să participe la masacrele în masă și la violența extremă care-i înconjura.

Pe de altă parte, psihologii și cercetătorii au studiat modul în care micro-momentele de conectare cu alții, prin zâmbete și încurajări, îmbunătățesc rezistența emoțională, stimulează sistemul imunitar și reduc predispoziția către depresie și anxietate.

Psihicul nostru are nevoie de conexiune pozitivă cu alți oameni în aceeași măsură în care corpul are nevoie de hrană de calitate. Momentele de emoție pozitivă au rol hrănitor pentru creativitate, dezvoltare și sănătate.

Molecula fericirii

În lumea de astăzi, ideea de a fi bun – de a ține cont de sentimentele și nevoile altora, de a arăta grijă și empatie – poate părea o utopie, un ideal spre care tot tindem, dar pe care nu prea reușim să-l atingem. Însă direcționarea atenției către alții reduce anxietatea și depresia, îmbunătățește starea de sănătate și bunăstare. Oamenii aflați în relații pozitive sunt mai sănătoși emoțional și fizic decât cei care au relații de slabă calitate sau decât cei izolați social. Unul dintre motivele acestui fapt este existența oxitocinei, numită și molecula fericirii.

Când dezvoltăm relații bazate pe ajutorare, pe împreună-simțire, pe iertare și compasiune, pe dragoste și afecțiune, oxitocina abundă în creierul și în corpul nostru. Efectele ei sunt multiple: ne face mai apți să avem încredere, să fim mai generoși, ne ajută să ne menținem tensiunea arterială la un nivel scăzut, vindecându-ne rănile și prevenind afecțiuni ale sistemului cardiovascular.

Suntem construiți, din punct de vedere biologic, pentru a fi buni cu ceilalți. De aceea ne face bine să arătăm bunătate. Când manifestăm compasiune, recunoștință sau iertare, sistemul nostru nervos se destresează, datorită unor hormoni care reglează activitatea organismului.

Plăcerea de a face bine

Îmi place modul în care Ellen White exprimă lucrul acesta: „Facerea binelui este o lucrare de care beneficiază atât dătătorul, cât și primitorul. Dacă uiți de eul tău în interesul altora, câștigi victoria asupra infirmităților tale. Satisfacția pe care o vei realiza în facerea binelui te ajută mult în recuperarea tonusului sănătos al imaginației. Plăcerea de a face bine animă mintea și vibrează prin întreg corpul (Mărturii, vol. 2, p. 534).

Pentru a putea fi fericiți, sănătoși și în armonie cu noi înșine și cu cei din jurul nostru, trebuie să fim buni, să oferim și să primim bunătate! Și să mergem chiar dincolo de ceea ce înțeleg și acceptă oamenii, în general, ca fiind bunătatea.

„Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel?” (Matei 5:47). Bunătatea lui Dumnezeu este necondiționată, nemeritată, oferă șanse iar și iar, nu ține cont de trecut și nu este un răspuns la ceea ce se oferă. Bunătatea lui Dumnezeu este o atitudine, o alegere. Un dar pe care-l primim de la El și, negreșit, îl vom împărți la rândul nostru. Așa am fost creați și așa funcționăm cel mai bine. Numai așa vom fi fericiți și vom aduce fericire în jurul nostru. Bunătatea este o sămânță care, semănată în viața altora, va răsări în viața ta.

Să rămânem lângă Dumnezeu și, gustând din dragostea Sa, să transmitem bunătate prin gând și faptă, prin zâmbet, printr-o strângere de mână, prin lacrimi și bucurii, ca să ne putem împlini menirea. „Cine urmărește neprihănirea și bunătatea găsește viață, neprihănire și slavă” (Proverbele 21:21).

Articol publicat în revista „Curierul Adventist”, în cadrul rubricii „De la inimă la inimă”, decembrie 2019.