Atât de aproape!

Domnul i-a zis: „Aceasta este țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: O voi da seminței tale. Ți-am arătat ca s-o vezi cu ochii tăi, dar nu vei intra în ea.” Deuteronomul 34:4-5

Moise s-a suit din câmpia Moabului pe muntele Nebo, pe vârful muntelui Pisga, în faţa Ierihonului. Şi Domnul i-a arătat toată țara: de la Galaad până la Dan, tot ținutul lui Nefatali, țara lui Efraim şi Manase, toată țara lui Iuda până la Marea de Apus, partea de miazăzi, împrejurimile Iordanului, valea Ierihonului, Cetatea Finicilor, până la Ţoar, Domnul i-a zis: „Aceasta este țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, zicând: O voi da seminței tale. Ți-am arătat ca s-o vezi cu ochii tăi, dar nu vei intra în ea.” Moise, robul Domnului, a murit acolo, în țara Moabului, după porunca Domnului. Deuteronomul 34:1-5

În Israel nu s-a mai ridicat proroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă. Niciunul nu poate fi pus alături de el în ce priveşte toate semnele şi minunile pe care a trimis Dumnezeu să le facă în ţara Egiptului împotriva lui Faraon, împotriva supuşilor lui şi împotriva întregii ţări şi în ce priveşte toate semnele înfricoşătoare pe care le-a făcut Moise cu mână tare înaintea întregului Israel. Deuteronomul 34:10-12

Prietenii lui Isus

Într-o abordare succintă a temei cunoașterii voii lui Dumnezeu, Domnul Isus spune că nouă, urmașilor Săi, la fel ca lui Moise, ne-au fost descoperite lucruri ascunse de ochii celor care sunt departe de El. În Ioan 15:15 El declară: Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.

Ideea de a fi prietenii lui Isus, în acest verset, este atașată de tema importantă a cunoașterii. Se așteaptă ca sclavii să se supună, chiar dacă stăpânul nu explică motivul vreunei comenzi date. Dar prietenii lui Isus, conform acestui text, sunt priviți într-o cu totul altă lumină. Asemenea lui Moise, ucenicii sunt numiți prieteni. Un aspect important al prieteniei antice era schimbul de informații și confidențe. Isus și-a numit discipolii Săi prieteni, pentru că le-a dezvăluit tot ceea ce învățase de la Tatăl (Ioan 12:49-50). Aceasta a inclus învățătura pe care a dat-o ucenicilor Săi cu privire la planul de mântuire al lui Dumnezeu și, în special, instrucțiunile pe care le-a dat în discursurile de rămas bun.

Atât de aproape!

Da, asemenea lui Moise, deși suntem numiți prietenii lui Isus și avem toate cunoștințele necesare pentru mântuire, este posibil să rămânem la porțile Canaanului. Atât de aproape, dar nu înăuntru.

Amintind experiența lui Moise, Ellen White spune: „Dacă viața lui nu ar fi fost pătată de acel unic păcat, săvârșit atunci când a întârziat să-i dea cinste lui Dumnezeu pentru apa scoasă din stâncă la Cades, Moise ar fi putut intra în țara făgăduită și ar fi fost proslăvit fără să vadă moartea. ” P.P. 479

„Din cauza păcatului, Moise ajunsese sub puterea lui Satana. După propriile merite, el era pe bună dreptate rob al morții; dar a fost trezit la o viață nemuritoare, întrucât avea acest drept în Numele Mântuitorului. Moise a ieșit proslăvit din mormânt și s-a înălțat cu Eliberatorul lui în cetatea lui Dumnezeu. ” P.P. 479

Poate părea descurajant, chiar nedrept, ca după o viață de slujire, să suferi pentru un singur moment de neascultare. Experiența tristă a conducătorului lui Israel ne reamintește faptul că suntem muritori, născuți în păcat și ca avem nevoie de jertfa Domnului Isus pentru a rămâne în planul lui Dumnezeu. Zilnic avem nevoie de putere pentru biruința deplină a păcatului din viața noastră. Suntem chemați să creștem în credință printr-o relație permanentă cu Tatăl, prin rugăciune și studierea Scripturii. Dar mai mult decât orice, suntem chemați la o viață sfântă, curată, demnă de cei care sunt numiți copii ai lui Dumnezeu.

Operația reușită, pacientul mort

Am citit recent cazul unui tânăr care a beneficiat de un transplant pulmonar, dar a murit la nici un an de la intervenție pentru că a refuzat tratamentul și medicația după operație, acestea fiind indispensabile, deoarece în absența lor organismul respinge grefa. Bărbatul și-a asumat prin semnătură refuzul de a urma tratamentul pe care l-au recomandat medicii. Nu știu ce l-a determinat să renunțe la lupta cu boala, dar îmi pare rău pentru efortul medicilor și pentru irosirea gestului nobil făcut de către familia donatorului, un tânăr de 21 de ani. Toate eforturile acestora au fost în zadar. Evoluția operatorie și post-operatorie a fost bună, fuseseră îndeplinite toate condițiile ca viața să-i fie salvată, dar pentru că a refuzat să meargă mai departe, pentru că și-a pierdut motivația de a mai lupta, a pierdut darul oferit dezinteresat de către binefăcătorii săi.

Dar ce ziceți de noi, cei care suntem angajați într-o luptă mai mare, noi cei care am primit în dar o inimă nouă, haine curate, un caracter nepătat. Mă gândesc cu groază că există posibilitatea să le pierdem, deși Donatorul le-a oferit cu multă dragoste, intervenția chirurgicală a fost efectuată cu succes pe crucea Golgotei și evoluția post-operatorie a fost excelentă. Dumnezeu S-a îngrijit de toate prin Fiul Său. Și pentru ca evoluția post-operatorie să fie lipsită de riscuri, Tatăl ne-a trimis Duhul Său ca să ne călăuzească la fiecare pas. Să ne asiste fiecare decizie.

Din nefericire cunosc foarte mulți oameni care și-au pierdut motivația de a mai lupta, pentru că refuză puterea pe care o pot primi doar din umblarea zilnică cu Dumnezeu. „L-au părăsit pe El, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puțuri, puțuri crăpate, care nu țin apă.” Ieremia 2:13

Domnul poartă de grijă!

Prin Duhul Sfânt am primit profețiile. Un profet este o persoană care, inspirată de Duhul lui Dumnezeu, prezice ce se va întâmpla în viitor. Nu există nici un om care să cunoască și să prezică de la sine evenimente viitoare.

Numai Dumnezeu cunoaște și prezice viitorul, și acest atribut al Său Îl face unic. „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple și cu mult înainte ce nu este încă împlinit. ” Isaia 46: 9-10 Teologul și scriitorul Allen Bowman spunea: „Prezicerea biblică a evenimentelor viitoare este un fenomen unic și uimitor în istorie.

Prorocii care au prezis evenimente viitoare și acestea s-au împlinit, au dovedit că Dumnezeu a vorbit prin ei.” Prorociile pe care Dumnezeu le-a făcut și s-au împlinit ar trebui să întărească credința noastră, să ne facă puternici și plini de speranță cu privire la viitor, încrezători că și celelalte profeții, care sunt încă în viitor se vor împlini. Profețiile sunt cuvântul lui Dumnezeu pentru cei care nu mai văd drumul, care sunt prinși în mrejele dumnezeului acestui veac și dau la o parte profeți mai vechi sau mai noi, pentru cei care au încetat să-L mai vadă pe Dumnezeu ca pe un Tată căruia îi pasă, care se implică și are grijă de copiii Săi.

În Evanghelia după Luca, capitolul 24, citim despre întâlnirea Domnului Isus cu doi ucenici descurajați, lipsiți de speranță, victime sigure pentru dumnezeul întunericului. Însă El este acolo pentru a-Și respecta făgăduința: Eu voi fi cu voi în toate zilele, gata să-i încurajeze și să-i ajute să-L vadă iarăși pe Dumnezeu: Și a început de la Moise și de la toți prorocii, și le-a tâlcuit în toate Scripturile ce era cu privire la El. v.27 Acesta este leacul alinător pe care fiecare dintre noi îl avem la dispoziție. Nu există medicament mai potrivit pentru cei care nu mai văd calea, decât Cuvântul lui Dumnezeu primit prin profeții Săi.

Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare, la care bine faceți că luați aminte, ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre. 2 Petru 1:19

Citat cheie:
Nu există medicament mai potrivit pentru cei care nu mai văd calea, decât Cuvântul lui Dumnezeu primit prin profeții Săi.

Articol publicat în revista „Curierul Adventist”, luna noiembrie, anul 2019.