Urmează-l pe tânărul Isus!

Mesajele Presedintelui

Următorul text a fost publicat în cartea „Devoțional 2021”, publicată la Editura Viață și Sănătate, Pantelimon, 2020, pentru ziua de 01 ianuarie 2021.

„N-ai nici cincizeci de ani” i-au zis Iudeii, „și ai văzut pe Avraam!” Ioan 8:57

Lucrarea principală a lui Isus Hristos s-a desfășurat în anii tinereții. Faptul că avea o vârstă ușor imatură, i-a fost reproșat cu subînțeles de către mai-marii iudeilor, oameni încărunțiți și experimentați. Acești bătrâni priveau spre Isus ca la un tânăr necăsătorit și fără educație, crescut într-o regiune rău famată și fără istoric spiritual (Ioan 1:46; 7:15.52), înconjurat de discipoli chiar mai tineri.

De ce a plănuit Dumnezeirea ca Hristos să lucreze mântuirea oamenilor în anii tinereții poate fi înțeles în parte din istoria și administrația evreiască. Vârsta prevăzută pentru leviții care activau la templu era de la 25 la 50 de ani sau chiar de la 30 la 50 de ani, în cazul celor care aveau cea mai onorabilă slujbă (Numeri 8:25-28; 4:3). Cei ce aveau obligația să poarte armă și oamenii în putere se numărau de la vârsta de 20 de ani până la 60 de ani (Numeri 1:2-3; Leviticul 27:1-7), o perioadă de lucru aproape dublă față de cea pretinsă preoților.

În jur de 30 de ani (Luca 3:23), Isus din Nazaret devine persoană publică și trăiește foarte intens anii hotărâți în sfatul Celui Prea Înalt. Domnul Isus a lucrat cel mai mult ca adult tânăr. Nu era nici copil, dar nici obosit de bătăliile vieții. În acest răstimp al veșniciei, înainte de a atinge maturitatea deplină – după cum considerau iudeii -, Hristos ne-a dat cel mai frumos model de umanitate și jertfă.

De astăzi, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea din România își îndreaptă atenția în mod deosebit către generațiile de copii și tineri. Ei sunt soluția pentru cele mai mari provocări și pentru cele mai grele timpuri. La vârsta bătrâneții, profetul Bisericii ne-a îndemnat să spunem tinerilor că „ne găsim acum în crize periculoase și vrem să știm cum să discernem evlavia cea adevărată.” (MN, p. 454)

Să ne rugăm ca tinerii noștri să fie ajutați, înălțați și încurajați, „dar într-un mod corect, poate nu așa cum doresc ei, ci într-un mod care-i va ajuta să aibă minți sfințite. Ei au nevoie de o religie bună, sfințitoare mai mult decât orice altceva.” (Ibidem, pp. 454-455)

Provocare: Când numeri anii, nu uita că, uneori, mai puțin înseamnă mai mult! Renunță la prejudecata față de cei neexperimentați!