„Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.” Psalmii 127:3
Scriitorul rus Dostoievski a pus întrebarea: „Există oare vreo justificare a păcii, a fericirii noastre, dacă în numele lor, pentru un fundament mai solid, se va vărsa fie și cea mai mică lacrimă a unui copil nevinovat? Lacrima aceasta nu justifică niciun progres, nicio revoluție. Niciun război. Ea mereu va cântări mai mult.”
Ca părinți ai propriilor copii, dar și ca părinți spirituali ai copiilor din biserică, avem o responsabilitate enormă, poate cea mai mare dintre toate. În contextul acesta, al rolului extrem de complex și atotcuprinzător de părinte fizic și spiritual, cuvintele Domnului Isus: „Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară și să fie aruncat în mare (Matei 18:6) capătă o semnificație extrem de profundă și gravă, arătând valoarea specială, infinită, veșnică și neschimbătoare pe care Dumnezeu o acordă copiilor.
Copiii sunt proprietatea lui Dumnezeu
Ei sunt darul cel mai de preț pentru părinți, o puternică dovadă a puterii Sale nemărginite. Responsabilitatea cea mai mare pe care o avem ca părinți, înaintea oricărei responsabilități, este aceea de a avea grijă de copiii pe care Dumnezeu ni i-a dat. Ce facem noi cu o moștenire atât de valoroasă? Cum o păstrăm și cum o dezvoltăm? Suntem noi conștienți că într-o zi Dumnezeu ne va întreba cum am administrat cea mai prețioasă comoară pe care El ne-a dat-o? Parafrazând cuvintele Domnului Isus (Matei 16:26), putem spune: „Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde…” copiii?! Iată ce declară Ellen White: „Părinți, voi aveți responsabilități pe care nimeni altcineva nu le poate lua în locul vostru. Cât timp trăiți, veți da socoteală lui Dumnezeu pentru felul cum mergeți pe calea Lui… Părinții care se angajează în lucrarea lui Dumnezeu, care își dau seama cât de mult depind copiii de ei în formarea caracterului lor, vor da un exemplu sigur de urmat copiilor lor {CA 187.1}.
Copiii sunt oglinda părinților
Sunt convins că noi toți am citit foarte multe cărți despre îngrijirea copilului, despre importanța comunicării dintre părinți și copii, despre cât timp să petreci cu ei, despre învățare și instruire. Însă, mai presus de orice, cea mai importantă și cea mai eficientă lecție pe care avem obligația și datoria morală să o predăm copiilor noștri este cea a exemplului personal, a modelului moral, lecția: fii tu ceea ce vrei să fie copilul tău. Primul lucru pe care trebuie să-l facem în dezvoltarea și modelarea caracterului copilului este să fim siguri că influența noastră este pozitivă, să ne asigurăm că suntem lecții vii, modele de urmat. Părinții, prin ceea ce spun, dar mai ales prin ceea ce fac, au cea mai mare influență asupra copiilor.
Copiii sunt viitorul bisericii
Acceptând rolul de administratori ai acestei moșteniri, noi devenim parteneri împreună cu Dumnezeu în lucrarea de creștere, dezvoltare și modelare a inimilor și caracterelor copiilor noștri, de formare a viitorului familiei bisericii lui Dumnezeu.
„Satana își conduce oștirile; suntem noi în mod individual pregătiți pentru lupta de temut care se află în fața noastră? Îi pregătim noi pe copiii noștri pentru criza cea mare? Suntem noi și casele noastre pregătiți pentru a înțelege atitudinea adversarului și tacticile lui de luptă? S-au obișnuit copiii noștri să fie hotărâți, ca să poată sta drepți și neclintiți în orice chestiune de principiu și datorie? Mă rog ca noi toți să putem înțelege semnele timpului, să ne putem pregăti noi și copiii noștri, pentru ca, în timp de restriște, Dumnezeu să fie adăpostul și scutul nostru” {CA 186.2}.
Aurel Neațu, președinte, Uniunea de Conferințe a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din România