Ultimii martori

„Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Faptele 1:8)

Trăim vremuri grele (2 Timotei 3:1), timpuri din ce în ce mai nesigure și mai pline de teamă. Viața ni s-a schimbat peste noapte, aducând cu sine îngrijorare și un sentiment profund de neliniște.

În cartea Ultimii martori, scriitoarea belarusă Svetlana Alexievici relatează, prin ochii unor copii din fosta Uniune Sovietică, trecerea bruscă și neașteptată de la o viață liniștită și lipsită de griji, de la inocență și veselie, de la o copilărie fericită la spaimă, groază și nesiguranță totală, în lumea începutului celui de-al Doilea Război Mondial. Autoarea evocă amintirile a o sută unu copii care au trecut prin război, arătând calvarul îndurat de aceste ființe nevinovate, cu vârste între cinci și doisprezece ani. Inocența – față în față cu violența și spaima, candoarea vârstei fragede – făcută țăndări de obuze, mortiere și imagini de coșmar.

Da, au existat în lumea noastră, nu de puține ori, perioade tulburi, neînțelese și nedorite. Istoria recentă a poporului evreu, din aceeași perioadă menționată, consemnează atrocități de neimaginat atunci când te gândești că au fost săvârșite de către ființe raționale. Fără nicio explicație, doar pentru că erau evrei, oamenii, indiferent de vârstă sau gen, au fost smulși din confortul caselor lor liniștite, deposedați de tot ce aveau, despărțiți de cei dragi, părinți de copii, și aruncați ca niște gunoaie în trenurile groazei, în lagărele morții, într-o vreme când parcă Dumnezeu Își întorsese fața de la ei. Viața li s-a schimbat dramatic într-un timp foarte scurt și pe neașteptate.

Și peste noi, cei ce trăim în aceste zile, au năvălit vremurile despre care am tot spus că vor veni, cu privire la care am fost avertizați de către Dumnezeu prin însuși glasul Domnului Isus: „Iată că v-am spus mai dinainte (…) pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete și ciume. Dar toate acestea nu vor fi decât începutul durerilor” (Matei 24:25,7-8).

Ne stau în față timpuri solemne, zile grozave: „Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate” (Matei 24:21-22). Ultima parte a acestui verset ne dă asigurarea că Dumnezeu ține în mâna Sa toate lucrurile, că El conduce viața copiilor Săi.

Ce trebuie să facem noi în aceste vremuri? Dumnezeu ne-a chemat să-I fim martori și Se așteaptă să fim martori de nădejde! Să ducem unei lumi fără speranță vestea salvării: „Evanghelia aceasta a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor” (Matei 24:14).

Prin viața noastră, prin ceea ce spunem și facem, prin atitudine și comportament, noi trebuie să arătăm lumii că suntem martorii Lui, ultimii martori pe care Dumnezeu îi are pentru a-Și încheia planul de salvare a omenirii. „Viața noastră trebuie să fie ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Noi trebuie să-L cunoaștem în mod personal pe Hristos. Numai atunci putem să-L reprezentăm bine în fața lumii. Să se înalțe constant rugăciunea: „Doamne, învață-mă să lucrez așa cum ar lucra Isus dacă ar fi în locul meu.” Oriunde am fi, ar trebui să lăsăm lumina noastră să strălucească în fapte bune spre slava lui Dumnezeu. Acesta este marele și importantul interes al vieții noastre” (Mărturii, vol. 6, p. 121).

Nu avem timp nici de plâns, nici de văitat, nici de teamă sau îngrijorare. Plini de curaj și putere, noi trebuie să ducem unei lumi pierdute speranța mântuirii. Pentru că noi suntem martorii Lui (Faptele 1:8), aceia care am auzit, am văzut, am crezut și știm că Domnul nostru revine: „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pământului se vor boci și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă” (Matei 24:30). „O criză este chiar asupra noastră. Noi trebuie să proclamăm acum, prin puterea Duhului Sfânt, marile adevăruri pentru aceste zile de pe urmă. Nu va mai fi mult până când fiecare om va auzi solia și va lua hotărârea. Atunci va veni sfârșitul” (Mărturii, vol. 6, p. 24).

Articol publicat în revista „Curierul Adventist”, în cadrul rubricii „De la inimă la inimă”, noiembrie 2020.