Distinsă audiență,

Stimată conducere a Secretariatului de Stat pentru Culte,

Distinși membri ai Academiei Române,

Onorați reprezentanți ai Guvernului,

Distinși reprezentanți ai cultelor religioase,

Anii de după Revoluția din 1989 au schimbat total modul în care Secretariatul de Stat pentru Culte s-a raportat la Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. În mod special în ultimul deceniu ne bucurăm de o colaborare foarte bună cu reprezentanții ministerului, în mod deosebit cu domnul secretar de stat Victor Opaschi.

Îngăduiți-mi o mică paranteză. Am apreciat foarte mult intervenția dumneavoastră: sinceră, clară, necosmetizată. Ați trecut în revistă o parte din istoria Secretariatului în mod onest și pentru mine lucrul acesta a contat foarte mult. Mi-a confirmat încă o dată că sunteți un om temător de Dumnezeu.

Nu întotdeauna a fost însă așa din punct de vedere al colaborării. Ministerul Cultelor s-a înființat în același deceniu în care adventismul românesc s-a înfiripat pe meleagurile noastre. Mai bine zis, Biserica Adventistă are un început în anul 1869 în România, iar colaborarea cu Secretariatul de Stat pentru Culte – înființat, spuneam în același deceniu – a trecut prin diferite etape – diferite stări, aș putea să spun.

Ar fi nedrept față de înaintașii noștri și lipsit de obiectivitate istorică să nu amintesc faptul că au fost vremuri când libertatea cultului adventist a fost dată cu o mână și luată cu o alta. Din arhiva instituției – ca să folosesc un limbaj figurat – încă se ridică la cer strigăte ale creștinilor de la începutul secolului trecut, care strigă către Dumnezeu, neprimind răspunsuri favorabile din partea celor care în vremea respectivă erau la conducerea ministerului.

Era o vreme când a fi pastor adventist implica multe riscuri, deoarece trebuia să fii legitimat și controlat întotdeauna, oriunde. Scriptura era călcată în picioare de către unii din reprezentanții statului, de către prefecți de exemplu, iar adesea, adventiștii erau amenințați că vor fi împușcați dacă nu se leapădă de credință.

Aseară și de dimineață mi-am luat timp să citesc mai multe memorii care arată că Ministerul Cultelor accepta la vremea aceea tacit persecuția multor creștini, nu doar adventiști, din România, sub motiv, citez „că nu erau ordonate de către organele conducătoare ale statului”.

Au venit apoi vremuri mai grele, când zeci de ani, libertatea ne-a fost luată de data aceasta cu ambele mâini. Îmi amintesc de anii ’80, când multe din bisericile adventiste erau închise, iar credincioșii mergeau kilometri întregi pe jos, de multe ori în condiții foarte vitrege, pentru a participa la închinare în ziua de sâmbătă. Nu pot să uit împuternicitul – așa era numit – care supraveghea totul, botezurile care se făceau în ascuns, bisericile care erau demolate, construcțiile de biserici care se făceau atât de greu, fără autorizație de construcție, de multe ori primind multe amenzi și amenințări din partea organelor statului de la vremea aceea.

Din fericire, putem vorbi de toate acestea la trecut. Însă este important să nu uităm istoria! Să învățăm din istorie, să apreciem lucrurile bune și să nu le repetăm pe cele care au fost greșite. Din fericire, timpurile de astăzi sunt altfel. Libertatea constituțională este respectată și ne este acordată, aș spune de data aceasta, cu ambele mâini.

Pentru aceasta Îi mulțumim în primul rând lui Dumnezeu. Apoi, vă mulțumim dumneavoastră. În mod special, domnule ministru Victor Opaschi, apreciem foarte mult slujirea dumneavoastră în domeniul acesta. Domnul să vă binecuvânteze și vă asigurăm că ne vom ruga mereu pentru dumneavoastră. Ne vom ruga pentru România de fiecare dată. Domnul să vă păstreze același om temător de Dumnezeu, pe dumneavoastră și pe colaboratorii dumneavoastră. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți și să binecuvânteze țara noastră. Vă mulțumesc.

10 februarie 2022
Academia Română