Cei care preferă conținut sub formă de text, pot găsi mai jos transcrierea mesajului.

Dragi frați creștini,

Stimați credincioși,

Prin acest mesaj pastoral doresc să vă îndrept atenția către Isus Hristos, exemplul nostru suprem și ajutorul divin pentru fiecare zi. Mă adresez îndeosebi celor ce doresc să înțeleagă ce spune Evanghelia despre timpurile pe care le trăim și să descopere mesajul plin de speranță al Bibliei. Acesta este subiectul studiat de noi acum, la sfârșitul anului, când în calendarul bisericilor adventiste din România începe o perioadă de consacrare specială – Săptămâna de Rugăciune, din 7–14 decembrie 2024.

Scriptura spune că cel mai mare dușman al omului, Diavolul, este mânios și are nevoie de timp pentru ca în felul acesta să piardă pe cât mai mulți oameni. Derapajele din societate, lipsa valorilor, imoralitatea, conflictele – toate acestea fac parte din normalitatea cotidiană. Evanghelia spune că aceste lucruri rele nu grăbesc sfârșitul lumii, adică întoarcerea Domnului Isus pe Pământ. Cei care pot într-adevăr să grăbească revenirea Domnului Hristos sunt credincioșii, cei care propovăduiesc adevărul curat al Evangheliei la orice făptură. Ei sunt armata lui Dumnezeu, din care și noi dorim să facem parte. De aceea, în mesajul pentru această săptămână, vă voi prezenta adevărul despre Isus.

Ce atitudine a avut Domnul față de autoritățile administrative și guvernele politice? În cartea biografică Viața lui Isus, citim următoarea descriere: „Cârmuirea din vremea lui Isus era coruptă și persecutoare; în toate părțile erau abuzuri flagrante, oprimare, intoleranță și cruzime. Cu toate acestea, Mântuitorul n-a încercat să facă reforme civile. El n-a atacat abuzurile naționale, nici nu i-a condamnat pe vrăjmașii națiunii. El nu S-a amestecat în treburile autorităților sau ale administrației celor de la putere. Acela care ne-a fost pildă S-a ținut departe de guvernele pământești. Nu pentru că era indiferent la suferințele oamenilor, ci pentru că leacul nu era în măsuri omenești și exterioare” (Ellen White, Viața lui Iisus, ed. 2015, p. 437).

Soluția Domnului Hristos pentru salvarea oamenilor a fost neutralitatea politică. Isus a refuzat să conducă lumea atunci când Diavolul I-a propus un târg bazat pe închinare (Luca 4:5-8). Isus a refuzat să se amestece în litigii juridice când un cetățean I-a cerut să îi facă dreptate (Luca 12:13-14). Isus a refuzat să fie făcut împărat de mulțimea entuziasmată care Îl credea Mesia (Ioan 6:15).

După modelul Domnului Isus, cred că noi, în calitate de lideri, nu avem libertatea să ne exprimăm sentimentele și preferințele politice. Dar și orice creștin autentic are darul influenței și ar trebui să se abțină în dezbateri și controverse politice, întrucât, spune Noul Testament „cetățenia noastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos” (Filipeni 3:20)

Hristos nu a luat partea zeloților împotriva soldaților romani, nici a vameșilor împotriva poporului, nici a poporului împotriva preoților, nici a evreilor împotriva Imperiului Roman. Neutralitatea Lui L-a salvat din capcana întinsă de iscoditori despre plata birului, când au vrut să Îl „prindă cu vorba” și să Îl „dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului” (Luca 20:20-26).

În felul acesta, Domnul Hristos ne-a învățat să facem distincție între religie și politică, între autoritatea laică, civilă, și autoritatea superioară, divină. Istoria ne-a demonstrat că amestecul celor două puteri a fost un mariaj compromis și nefericit.

De fapt, cine L-a răstignit pe Domnul Isus? Nu o alianță politico-religioasă? Curentele spiritualității iudaice – atât cele liberale și progresiste, adică saducheii, cât și cele conservatoare, adică fariseii – s-au coalizat împotriva lui Hristos, s-au unit cu puterea romană și au influențat poporul să ceară condamnarea la moarte a lui Isus. Evanghelia spune că „în ziua aceea Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiți între ei mai înainte” (Luca 23:12).

Cartea Apocalipsa prevede un tablou similar în viitor, o ascensiune a creștinismului în politicile mondiale, încât, cu ajutorul guvernelor, va fi impusă aderarea la un anumit tip de spiritualitate. O spiritualitate compozită, în care va fi loc pentru toți dușmanii Domnului Hristos și ai ucenicilor Săi. Spunea Mântuitorul: „Veți fi urâți de toți din pricina Numelui Meu, dar cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit” (Matei 10:22).

Societatea pendulează continuu între secularism și religie. De o parte avem extrema îndepărtării fățișe de Dumnezeu, prin ateism, evoluționism și ideologie imorală, iar de cealaltă parte avem extrema unui așa-zis creștinism încărcat cu tradiții, erori seculare, sincretism babilonian și amestecuri orientale. Ce am putea alege între Pilat sau Irod? Dar între Sodoma sau Babilon?

„Băgați de seamă să nu vă înșele cineva!”, avertiza Hristos. „Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu și […] îi vor înșela pe mulți. Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci” (Matei 24:4-6).

Trăim vremuri grele ale sfârșitului, când oamenii par religioși, „având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea” (2 Timotei 3:5). Imoralitatea se înmulțește la adăpostul legii, apar frecvent răsturnări de situații, religia aparent creștină influențează guvernele, oamenii pretind că sunt înțelepți, dar înnebunesc pentru că „n-au căutat să-L păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor” (Romani 1:28).

Ce putem să facem? Să-L cunoaștem mai bine pe Isus Hristos și să fim asemenea Lui! Să-L vestim cu toată puterea, până la ultima fărâmă de energie, pentru ca tot mai mulți să fie câștigați de adevărul care este în El. Adevărul despre Isus ne face liberi, ne face mai înțelepți și ne eliberează de eroare. Să cercetăm paginile Evangheliei pentru a înțelege adevăratul caracter al Domnului Isus și să ne apropiem cu încredere de El, ca să primim înțelepciunea de a-L urma în viața de zi cu zi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!