Dragi prieteni și frați creștini,

Stimați urmăritori,

Pentru adventiștii de ziua a șaptea din România începe anul bisericesc al vindecării, o perioadă în care Îi cerem lui Dumnezeu ca „toate lucrurile să meargă bine și sănătatea să sporească așa cum sporește și sufletul” (adaptare după 3 Ioan 1:2).

Avem în atenție sănătatea familiilor și a comunităților noastre, dar și însănătoșirea societății românești din care facem parte și refacerea întregii umanități, conform profețiilor biblice despre restaurarea planetei. Ne rugăm deci ca pacea Domnului să fie cu voi, să vă fie înmulțită și să vă păzească inimile și gândurile în Hristos Isus, după cum scrie Noul Testament (2 Ioan 1:3; 1 Petru 1;2; 2 Petru 1:2; Filipeni 4:7).

Ce înseamnă „să trăiți în pace și pacea să fie cu casa voastră și cu tot ce este al vostru” (adaptare după 1 Samuel 25:6)?

Shalom, tradus frecvent cu „pace”, este cuvântul biblic care încapsulează sănătatea și împlinirea. Shalom înseamnă starea de bine a întregii ființe: la nivel spiritual, fizic, emoțional și social. Shalom include căutarea fericirii în toată creația și restaurarea ei completă prin revărsarea harului divin. Când spunem: „Pacea Domnului!”, din punct de vedere biblic noi ne salutăm cu o urare pentru vindecare, exprimăm o dorință de bine pentru întregul Pământ și facem o chemare la misiune.

Pacea Domnului este ceea ce i-a dat Isus persoanei paralizate pe care a vindecat-o. Pacea a ridicat bărbatul bolnav în picioare și l-a făcut să poată merge fără ezitare. Neputinciosul și-a recăpătat instant reflexele de echilibru în mișcare. Nu mai era infirm: a primit în dar toți mușchii la capacitate deplină, fără exerciții de recuperare. Marele Medic i-a vindecat pe loc suferințele emoționale și pe cele mintale, adesea mult mai greu de suportat decât durerea fizică. Pentru paralitic, shalom a însemnat recuperare totală și reintegrare socială. Dorința Marelui Medic este să-i vindece în același fel pe toți oamenii care-L acceptă. „Pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!” (Luca 2:14) rămâne tema concertului dat de îngeri la Betleem și misiunea lui Dumnezeu pentru noi, creștinii.

Cum se va împlini muzica cerului și cum va fi transformată lumea? Ce vom face ca pacea Domnului și vindecarea divină să îi cuprindă pe toți? În cele ce urmează, mă voi referi la misiunea transformatoare la nivel personal, apoi în jurul nostru și în marile orașe, dar și în zonele îndepărtate unde nu există lumina adventismului și pe platformele media de comunicare.

Misiunea prin relații personale

În SUA, dar și în multe regiuni românești, adventismul s-a dezvoltat ca societate rurală, cu un mesaj puternic pentru muncitori și fermierii harnici. Simplitatea vieții rurale însemna automat mai puține distracții și relații mai profunde. Din acest mediu au rezultat biserici cu o creștere sănătoasă. La fel ca în casele de închinare ale primilor creștini (Faptele apostolilor 10:7,24; 16:15,31-34), adventismul a germinat în nuclee de familii și ulterior s-a dezvoltat printre urmașii acestora, folosind legăturile naturale de rudenie. Pentru că familiile aveau mai mulți copii decât acum, bisericile au devenit comunități extinse de rude și membri apropiați, împărtășind aceleași valori.

În ultimele secole, lucrurile s-au schimbat foarte mult în societate și investiția în relațiile personale a scăzut enorm în zilele noastre. Populația preferă orașele, iar comunitățile urbane trăiesc în medii izolate. În general, cerințele de la locul de muncă și obligațiile de familie îi țin ocupați pe oameni și îi împiedică să dezvolte conexiuni sociale autentice. În locul cumpărăturilor în magazin, tot mai mulți preferă comenzile online. Sâmbetele și duminicile nu mai sunt zile pentru slujbe și închinare la biserică, ci zile libere pentru recreație sau familie. Oamenii nu se mai adună să vorbească în fața blocului, la poarta casei sau la marginea drumului, ci preferă restaurantele, sălile de fitness, comunitățile virtuale, sălile de cinema sau stadioanele. Deși suntem creați să trăim în comunitate, persoanele moderne se conectează mai greu și, dacă fac asta, stau în comunități mult mai mici decât în trecut, ceea ce le afectează pe termen lung sănătatea emoțională și spirituală. Suntem mai ocupați și mai puțin prietenoși. Avem mai mult confort, dar mai puține relații. Nu mai depindem de ajutorul comunității. Fiecare generație poate trăi pe cont propriu.

În acest nou context de slujire, care mai este rostul bisericilor? Am putea transforma bisericile în comunități autentice, în locuri unde se dezvoltă prietenii și unde nevoile sociale sunt împlinite. Ca spații unde încolțește vindecarea (Isaia 58:8), bisericile pot acorda facilități sociale. Exemplele clasice sunt oferirea de haine și mâncare, ajutor în recuperarea din adicții, grupuri de susținere școlară a copiilor, alte grupuri de sprijin etc. Biserica poate să răspundă și la nevoile mai puțin conștientizate, cele spirituale, care cresc pe zi ce trece, ca urmare a înmulțirii populației și a suferințelor. Numărul persoanelor respinse, abuzate sau singure este în creștere. Cine va acorda primul ajutor spiritual? E timpul să ne convertim și să investim timp în relații, deoarece misiunea personală nu poate fi înlocuită niciodată. Ea e primul pas în transformarea celor din jurul nostru. Nu este comod și nici în tendințele societății, dar este răspunsul cerului la strigătul unei lumi flămânde după acceptare necondiționată și sens.

Misiunea în orașe

O mărturie excepțională va fi adusă de creștinii convertiți în orașe. Noi credem că, pentru generația noastră grăbită, Dumnezeu a rezumat Biblia în mesajul grupului de trei îngeri descriși în Apocalipsa. Însă cui transmite Dumnezeu apelul Său rapid ca o reclamă, repetat și în Apocalipsa 18? Locuitorilor din marele oraș Babilon! Dumnezeu vorbește cu babilonienii din „cetatea cea mare”, un simbol pentru locuitorii metropolelor cu populații de zeci de milioane de oameni și, de asemenea, un simbol pentru lumea noastră, care s-a urbanizat într-un mod fără precedent și continuă să prefere traiul citadin.

Rezidenții orașelor, cu toate provocările și nelegiuirile lor, nu sunt în afara harului divin. Dați-mi voie să vă arăt în Biblie ce misiune urbană are Dumnezeu, meșterul arhitect și ziditorul Noului Ierusalim (Evrei 11:10)!

Unde a organizat Dumnezeu locuințele seminției alese de El? În 48 de cetăți levitice, adevărate localități pentru răscumpărare și reconciliere. Mai târziu, Dumnezeu le-a făgăduit celor credincioși că vor fi protejați înăuntrul zidurilor și că „oamenii vor înflori în cetăți ca iarba pământului” (Psalmul 72:16), o imagine care arată cât de mult Își dorește Dumnezeu să fim sănătoși în orașe. Chiar și succesul capitalei imperiale Babilon se măsura prin pacea pe care iudeii exilați reușeau să o aducă în ea (Ieremia 29:7).

Dar în Noul Testament? Un dicționar al imaginilor biblice spune că lumea din cartea biblică Faptele apostolilor era cea mai modernă din toată Biblia. De ce? Datorită identității sale urbane. Cele mai multe acțiuni se petrec în vestitele orașe greco-romane, nu în provincii rurale sau sate. Ca exemplu, toți locuitorii din Asia vizitau din când în când Efesul, ca să cumpere, să vândă, să viziteze o rudă, pentru băile publice, să vadă jocurile de pe stadioane, să urmărească piese de teatru sau să se închine în fața zeiței Artemis. De ce a plantat Pavel Evanghelia în Efes? Pentru că astfel era în stare să-și extindă influența și în zonele învecinate, în localitățile Laodiceea, Colose și Hierapolis, chiar dacă nu ajungea să viziteze personal împrejurimile. Creștinismul timpuriu s-a dezvoltat în orașe în primele secole, și în special în grupe relativ mici, de circa 30 de persoane, în oikos (casă), răspândite prin cartierele cetăților. Să ne amintim că apostolul Pavel a trimis nouă scrisori către orașe, iar apostolul Ioan a scris pentru șapte orașe.

Deci cum trimitem un mesaj creștin condensat în marile municipii de astăzi? Asemenea Domnului Isus, care Și-a proclamat ultimele avertizări în cea mai mare localitate a țării, într-o perioadă când Ierusalimul era asaltat de turiști și străini, și noi trebuie să lansăm mesaje tot mai puternice în București, Cluj-Napoca, Iași, Constanța, Timișoara, Brașov, Craiova, Galați, Oradea, Ploiești, Brăila, Arad, Pitești, Bacău, Sibiu, Târgu Mureș, Baia Mare și altele.

Un episod marcant despre nevoia de a predica în marile aglomerări urbane am avut în istoria noastră între președinte și profet. După alegerea președintelui A. G. Daniells în 1901, Ellen White i-a trimis comunicări repetate despre evanghelizarea orașelor. Daniells a fost un președinte foarte apreciat, cel mai longeviv din istoria Conferinței Generale, cu un mandat neîntrerupt de 21 de ani. El a lucrat la reorganizarea mondială a lucrării și era foarte ocupat cu reforme administrative.

În același timp, povara resimțită de Ellen White a făcut-o de multe ori să îl îndemne pe președinte să facă planuri mai mari și să meargă în orașe cu un mesaj de avertizare. Într-o zi din anul 1909, președintele a călătorit la reședința lui Ellen White din California, sperând să o surprindă cu vești despre evanghelizarea în orașe, dar, când a ajuns, a fost oprit la ușă. În vârstă de 81 de ani, Ellen White a refuzat să îl primească, motivând că pastorul nu dorea să facă lucrarea pe care Dumnezeu i-o încredințase. Deși administrația votase sume considerabile de bani, plănuise mult timp în comitete și chiar trimisese redactorul-șef de la Review să lucreze personal în New York ca misionar, în ochii profetului acestea nu erau suficiente. Cu ce greșise fratele Daniells? Răspunsul a venit în scris, după câteva săptămâni: Ellen White își pierduse încrederea în el. Ea considera că pastorul nu înțelesese mesajul lui Dumnezeu. Într-o scrisoare următoare, i-a spus foarte direct că nu era convertit.

Clarence Crisler, un secretar de-al lui Ellen White (care a slujit ca secretar personal și pentru trei președinți), a încercat să intermedieze situația, dar profetul i-a vorbit despre binecuvântarea care ar veni asupra lucrării generale dacă fratele Daniells și câțiva dintre asociații săi, care poartă mari responsabilități, ar putea să intre personal în orașe și să acționeze ca lideri. Ceea ce s-a și întâmplat mai târziu. Peste câteva luni, în 1910, Daniells a raportat comitetului mărturiile primite și au decis împreună ca președintele să fie eliberat de sarcinile administrative și să meargă o vreme la New York, pentru a conduce personal campanii misionare. Daniells a fost atât de întărit de experiența sa în oraș, încât i-a scris lui Ellen White și fiului ei cu dorința de a lăsa președinția ca să se dedice evanghelizării. Răspunsul lui Ellen White l-a descurajat să urmeze această cale. Ea l-a îndemnat să răscumpere timpul pierdut în ultimii nouă ani și să continue evanghelizările în orașele americane. Gestul ei pedagogic arată că misiunea urbană trebuie să rămână o prioritate. Iar încrederea lui Ellen White în președinte a fost restabilită deplin: prin testamentul ei din 1912, Daniells era numit administrator al scrierilor ei.

Misiuni online și prin media

Un câmp nou de lucru e deschis înaintea noastră prin misiunile online și media. Probabil că noile generații vor prefera să vadă un video decât să citească un articol atunci când caută răspunsuri. Chiar și în prezent, proclamarea Evangheliei prin mijloace de comunicare în masă este poate cea mai rapidă și cea mai de impact activitate, dacă ne gândim la numărul de persoane cu care comunicăm direct, privat și interactiv.

Ca strategie generală, trebuie să dezvoltăm cele mai clare conținuturi în formă scrisă, audio și video și să le publicăm pe orice platformă. Noi nu îi chemăm pe oameni la un club, nici să cumpere un produs, ci suntem glasul de trâmbiță care cheamă umanitatea să aleagă viața veșnică. Cine sunt frații și surorile, tinerii și copiii care înțeleg urgența, se roagă și produc conținut adecvat pentru fiecare platformă? Cine dintre noi își asumă identitatea creștină în mediul online? Cine acceptă să distribuie săptămânal postări biblice în cercul lui de prieteni?

Și aici, pe tărâmul comunicării media, ca și în cazul relațiilor interumane, Diavolul caută să altereze lucrurile, pregătind atmosfera pentru ultima bătălie. Dușmanul omenirii vrea să facă din rețelele sociale arme ale întunericului pentru a înșela, a distrage și a distruge. Bariera constantă de informații, divertismentul și stimularea poftelor întunecă simțurile și creează un mediu nesănătos. Poate că utilizatorii rețelelor sociale sunt invitații de „la drumuri și la garduri”, „și buni, și răi”, dar ei răspund chemării, umplu sala de ospăț și ocupă ultimele locuri despre care vorbea Domnul Isus (Luca 14:23; Matei 22:10).

Ce vom face? Internetul este noua piață în care cei mai mulți oameni merg zilnic. Acolo oamenii caută răspunsuri la cele mai mari întrebări ale vieții. Tot acolo Dumnezeu trece dincolo de ecran și le atinge inima. Este sigur că investiția în media, internet, radio, podcasturi și televiziune nu înlocuiește misionarii, dar le îmbunătățește eforturile. Media nu poate înlocui relațiile interpersonale, dar poate pregăti terenul pentru ele, poate oferi studii biblice, poate reduce prejudecățile. Metodele moderne ne permit să promovăm Evanghelia la milioane de români. Și impactul se poate evalua ușor, ceea ce ne ajută să îmbunătățim strategia pentru eficiență maximă.

În primul rând, să învățăm din exemplul Domnului Isus, care în ultimii ani de viață a lucrat și mai mult pentru mântuirea sufletelor. Iar în ultimele zile pe Pământ Și-a intensificat eforturile de predicare. În săptămâna dinaintea morții, Hristos a înfruntat învățăturile populare greșite, a înviat la scenă deschisă, a curățit Templul, a învățat poporul în fața liderilor religioși. La fel și noi, în perioada care ne stă înainte, poate în ultimele zile ale istoriei umanității, să accelerăm activitatea de proclamare înaintea mulțimilor. În era digitală, acesta este rolul nostru.

Misiuni în zone noi

Să ne gândim, vă rog, la primii creștini! Biserica lor nu a început ca o organizație, nici ca o instituție, ci era o mișcare cu o misiune clară. Înainte să-i fie dat un nume creștinismului, Isus le dăduse mandat misionar. Facerea de ucenici a precedat orice cadru organizatoric în creștinismul timpuriu.

Dacă la fel stau lucrurile și astăzi, înțelegem că misiunea nu este ceva între mai multe lucruri importante pe care să le facem. Misiunea a fost înaintea Bisericii, deci Biserica s-a născut din misiune și pentru misiune.

Oficial, definiția dată de Comitetul Executiv al Bisericii Adventiste la nivel mondial este că misiune înseamnă a face ucenici care trăiesc ca martori iubitori și proclamă tuturor Evanghelia veșnică a mesajului celor trei îngeri în pregătirea pentru apropiata revenire a Domnului Isus. Dar fiecare dintre noi avem propria definiție pentru cuvântul „misiune”, și înțelesurile diferă de la un credincios la altul.

Câțiva strategi în comunicare de la sediul nostru internațional au limpezit direcțiile principale. Ei au așezat pe masă cele mai importante priorități și apoi au clasificat trei tipuri de misiuni:

– răspândirea Evangheliei, adică proclamarea ei prin mijloace media și misionari la toți oamenii;

– evanghelizarea prin relații publice, și aici intră departamentele de sănătate și educație, precum și misiunile sociale prin servicii comunitare și de binefaceri;

– și creșterea Bisericii, prin metode noi, plantări de grupe și strategii de dezvoltare.

Apoi strategii s-au întrebat: care din cele trei va fi prioritatea noastră? Răspunsul l-au căutat în Biblie și în perspectiva escatologică. Deci care să fie prioritatea nr. 1? Proclamarea? Sănătatea și educația? Sau înmulțirea credincioșilor?

Pentru a răspunde corect, ei ne propun să reflectăm: înaintea celei de a doua veniri a Domnului Isus, va fi Biserica noastră cea mai mare de pe Pământ? Adică va fi atins obiectivul de creștere și înmulțire? În mod sigur, nu!

Mai departe, înaintea celei de a doua veniri a Domnului Isus, vom fi cei mai iubiți și cei mai respectați creștini sau vom fi ajuns cel mai respectat brand de creștinism datorită reputației dobândite cu ajutorul instituțiilor noastre? Nu cred!

În fine, va proclama Biserica noastră Evanghelia veșnică la orice popor și în orice limbă înainte ca Isus să revină pe Pământ? Conform înțelegerii noastre profetice, da! Ar trebui deci să extindem proclamarea Evangheliei, deoarece ea se aliniază perfect cu chemarea ultimei generații și pregătește populația pentru întoarcerea Domnului Hristos.

În această logică, trebuie să extindem influența învățăturilor noastre biblice până în cele mai îndepărtate localități și acolo unde adevărul nu a fost încă auzit.

Prezentări ale resurselor

Mass-media poate accelera evanghelizarea clasică și, conform studiilor internaționale, poate conduce în mai puțin de un an peste 50 de participanți noi la programele Bisericii. În România e belșug de pâine: Hope Discovery, Academia Speranța cu asistentul Adam, licențe de radio, televiziune, conturi de Facebook, cărți digitale și nenumărate opțiuni de proclamare.

O metodă ușoară este să răspândim cele mai bune cărți: Biblia, Tragedia veacurilor și titlurile misionare. La începutul lunii noiembrie ajunge în țară primul tiraj de Biblii tipărite în China. Găsiți în această cutie o broșură excelentă despre Domnul Isus. Aici sunt punctele fundamentale de credință creștină pe scurt, sub formă de ghid cu întrebări și răspunsuri din Biblie. Prețul este cel mai bun de pe piață.

De asemenea, aceasta este probabil cea mai bună carte despre istoria creștinismului, o metanarațiune care se încheie cu cele mai amănunțite profeții date vreodată despre sfârșitul civilizației nelegiuite. Împreună sunt un pachet mai prețios decât aurul și argintul. Mă rog și îmi doresc să proclamăm în toate formatele și în orice localitate Cuvântul scris al lui Dumnezeu.

Un nou titlu pe care îl recomand călduros este Cheia schimbării, o carte de sănătate scrisă ca un ghid practic despre sănătatea emoțională și despre cum să depășim stresul, mânia, dependențele, vinovăția, depresia și anxietatea. Combină principiile terapiei cu înțelepciunea spirituală și este cartea anului 2026 la Editura Viață și Sănătate, având un preț promoțional.

În anul vindecării, și la categoria spiritualitate s-a publicat broșura Cuvinte de speranță, o selecție din cunoscuta carte Parabolele Domnului Hristos, despre sensul mai profund al povestirilor cu tâlc rostite de Domnul Isus și despre iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru cei păcătoși.

Stimați frați creștini, dragi urmăritori și prieteni,

Dumnezeu vă iubește foarte mult. Dorim să ne salvăm sufletele și, prin Duhul Sfânt, să salvăm și sufletele altora. Vă invit la o sărbătoare a reconsacrării în bisericile adventiste pe 4 octombrie 2025. În program sunt rugăciuni pentru vindecare, mesaje despre sănătate și înscrieri pentru voluntariat. Dumnezeu vrea să fie partenerul nostru.

„Domnul poate face într-o oră mai mult decât putem face noi într-o viață întreagă; și când El vede că poporul Său este pe deplin consacrat, dați-mi voie să spun: o mare lucrare va fi realizată într-un timp scurt, iar mesajul adevărului va fi dus în locurile întunecate ale pământului, acolo unde nu a mai fost niciodată proclamat” (Ellen White, manuscrisul 93a, 1899).

„Cele mai mari biruințe câștigate pentru cauza lui Dumnezeu nu sunt rezultatul unor argumente elaborate, al unor facilități ample, al unei influențe extinse sau al abundenței de mijloace; ele sunt obținute în camera de audiență cu Dumnezeu, când, cu credință arzătoare și chinuitoare, oamenii se prind de brațul cel atotputernic” (Ellen White, Slujitorii Evangheliei, p. 259).

Domnul Isus să vă fie aproape ca bun prieten și Mare Medic! El să așeze în inima noastră o atitudine de slujire cu empatie în localitățile României! Duhul Sfânt să vă dăruiască o comunicare eficientă a Evangheliei prin media, cărți și internet, iar Dumnezeu să vă întărească lucrarea mâinilor!

„Harul Domnului Isus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți! Amin!” (2 Corinteni 13:14).

Surse text

Digital strategy for mission, A guide for Adventist Leaders, Review and Herald, Richard Stephenson, Sam Neves, Alyssa Truman, Review and Herald Publishing Association, Silver Spring, 2025

The Andrews Manual for Urban Ministry, Cedric Vine editor, Safeliz, 2024.

Ellen White: ghid esențial pentru înțelegerea contribuției sale, Merlin Burt, Editura Universității Adventus, 2025.

Președintele și profetul, Merle Poirier,Adventist Review, 01 aprilie 2020, – https://adventistreview.org/magazine-article/the-president-and-the-prophet

Ellen G. White: The Later Elmshaven Years: 1905-1915 (vol. 6), Orașele americane, marele câmp nelucrat – https://m.egwwritings.org/en/book/667.1799

Președintele și profetul – https://adventistreview.org/magazine-article/the-president-and-the-prophet.